PARTICIPAREA LA EVENIMENTELE INTERNE
ANII COMUNISMULUI - PERIOADA CEAUŞESCU
Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 şi şef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 şi scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la Bucureşti să-şi creeze o imagine pozitivă în ţară şi în occident. Rapida creştere economică, susţinută prin mari credite obţinute din vest, nu a putut fi menținută şi a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate şi la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 şi prăbușirea regimului comunist şi în România.
![](pictures/cap-1/1.4/era-ceausescu.jpg)
Acte politice incriminabile comise de regimul comunist în România:
O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, creată de președinția României în aprilie 2006, care a elaborat un raport cunoscut de publicul mai larg sub numele de „Raportul Tismăneanu”. În acest raport au fost identificate următoarele crime principale comise de regimul comunist din România:
-
Abandonarea intereselor naţionale prin servilism în relaţiile cu URSS după 1945;
-
Anihilarea statului de drept şi a pluralismului prin înscenări şi fraude, mai ales după furtul alegerilor în noiembrie 1946;
-
Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor şi a militanților;
-
Impunerea unui regim dictatorial total înfeudat Moscovei şi ostil valorilor politice şi culturale naţionale, lichidarea sindicatelor libere, distrugerea social-democrației ca mişcare politică opusă bolșevismului PCR;
-
Sovietizarea totală, prin forţă, a României, mai ales în perioada 1948-1956, şi impunerea unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenclatura), strâns unită în jurul liderului suprem;
-
Politica de exterminare socială (lichidarea fizică, prin asasinat, deportare, întemnițare, muncă forţată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime, ţărani, intelectuali, studenți), ghidată de preceptul luptei de clasă, a făcut între cinci sute de mii şi două milioane de victime;
-
Persecuția minorităților etnice, religioase, culturale sau de orientare sexuală;
-
Exterminarea programată a deținuților politici;
-
Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistența anticomunistă armată în munți (1945-1962);
-
Represiunea împotriva cultelor, desființarea Bisericii Române Unite (Greco-Catolice);
-
Arestarea, uciderea, detenția politica sau deportarea ţăranilor oponenți colectivizării, lichidarea violentă a revoltelor ţărăneşti (1949-1962);
-
Deportările cu scop de exterminare, represiunile etnice, gonirea şi „vânzarea” evreilor şi germanilor;
-
Represiunea împotriva culturii, cenzura extremă, arestarea si umilirea intelectualilor neînregimentați ori protestatari (1945-1989);
-
Reprimarea mișcărilor şi acțiunilor studențești din 1956;
-
Reprimarea mișcărilor muncitorești din Valea Jiului (1977), Braşov (1987) şi a celorlalte greve din anii 1980;
-
Reprimarea oponenților şi disidenților în anii 1970 şi 1980 (omorârea inginerului Gheorghe Ursu, condamnarea la moarte a lui Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa, Liviu Turcu, Constantin Răuţă);
-
Distrugerea patrimoniului istoric şi cultural prin dărâmările din anii 1980 (un sfert din centrul istoric al Bucureștiului şi in cele mai multe din orașele mari ale României);
-
Crearea de lagăre pentru copiii fără părinţi sau cu handicap (ex: Cighid);
-
Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentaţia rațională”; înfometarea populaţiei, oprirea căldurii, starea de mizerie la care regimul a condamnat un întreg popor;
-
Conceptualizarea mizeriei materiale şi morale, precum şi a fricii, ca instrumente de menținere a puterii comuniste;
-
Masacrarea cetăţenilor, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, cu aprobarea conducerii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în timpul Revoluției din 1989.
|
|