CAPIOLUL V.2
INSTITUTIILE COMUNEI SĂGEATA

5.2 - BISERICA - INTRODUCERE

A - BISERICA - INTRODUCERE

„Biserica reprezintă o instituție veche, tradițională și respectată în spațiul românesc. În spațiul rural ea a putut preceda ori merge în paralel cu instituțiile administrative și politice, precum primăria de exemplu. Aceeași a fost situația și în comuna Săgeata. Unele din bisericile comunei fiind mai vechi decât organizarea modernă a comunelor și a primăriilor. În comună există șase biserici, câte una în satele comunei (cu excepția micii localități Movilița). Toate sunt denumite generic prin cuvântul Biserică. Atunci când se dorește particularizarea ori referința la una din ele, în vorbirea cotidiană, termenului biserică i se alătură denumirea satului respectiv, Biserica din Săgeata, Biserica din Dâmbroca etc.

Harta bisericilor din comuna Săgeata

Oficial fiecare biserică se particularizează în denumirea sa, prin Hramul pe care îl are. Cum toate bisericile comunei sunt ortodoxe, denumirea acestora a împrumutat nume de sfinți ori sărbători din religia ortodoxă.

Bisericile din Găvănești și Beilic au hramul „Sfântul Nicolae”. Inscripția bisericii din Găvănești, care este cea mai veche biserică din comună (Andreica și Albu 2010: 177 – 178), certifică faptul că hramul Sfântului Nicolae este purtat de acest lăcaș cel mai târziu din anul 1847, când s-a terminat construcția prezentului lăcaș. Denumirea ar putea fi mai veche însă, din 1844 când a început înălțarea noii biserici, sau chiar de pe vremea lui Mihai Viteazul, la care pisania face referire:
Lăcaș Dumnezeiesc, afierosit marelui ierarh Nicolae și mă înalț pe un pământ dulce, pe care l-a dăruit Sf. Episcopii Buzău, marele Mihai, viteazul creștinătății, la an. 1598. Mult timp am fost prădat și pustiit de păgânătate și stropit de lacrimile creștinismului căzut. Din ruine m-a înălțat Prea Sfinția Sa Chesarie Episcopul, la an 1844, iar râvnitorul econom Filotei m-a săvârșit la anul 1847, decembrie 6. Astăzi auzi ruga umilă a românului creștin: fie ca mâine să serbez triumful eroului român sub un alt Mihai (Iorgulescu 1892; 238).
Bisericile din Săgeata și Banița au hramul „Buna Vestire”, Biserica din Dâmbroca are hramul „Adormirea Maicii Domnului” iar biserica din Bordușani are hramul „Sfântul Ilie”. Pentru biserica din Bordușani, ctitorul acesteia (1995 – 2005), preotul paroh din Săgeata Florin Stanciu ne destăinuie rațiunea atribuirii acestei denumiri. Ea își găsește sorgintea în faptul că în anul începerii construcției a fost o vară secetoasă. Cum zona este prin excelență agricolă, decizia adoptării hramului Sfântului Ilie, „aducătorul de ploi” a părut cea mai nimerită.
Aproape în toate cazurile în apropierea acestor biserici sunt amplasate mai multe cruci, cu valoarea de monumente dedicate eroilor satelor. Excepție face biserica din Bordușani, construită recent. Cel mai semnificativ este monumentul din Săgeata, amplasat pe șoseaua principală, în centrul satului, lângă biserică. Monumentul reprezintă un soldat turnat în bronz în poziție de atac, amplasat pe un soclu înalt din piatră și este opera celebrului sculptor Ion Jalea (Bălănescu 1934; Stoica 2011: 280; Calcan 2015). El este denumit de către localnici în mod generic și prescurtat: Monument. Atunci când se dorește o mai mare prețiozitate în exprimare, se utilizează și denumirea de Monumentul eroilor.” (Prof. Dr. Gh. Calcan)

„EPISCOPI

Dicționarul din 1892, al lui Basil Iorgulescu,
Menționează că  „în Săgeata, biserici sunt 2, din care una la Beilic și alta la Săgeata de Sus, deservite de 2 preoți, 2 cântăreți și un paracliser.

Iată acest „laudațio″ în integralitatea sa:
 
                                      „SIRE″

<Locaș dumnedeesc sunt, afierosit marelui ierarh Nicolae și mē înalț pe un pămēnt dulce, pe care l-a dăruit Sfintei Episcopii a Buzăului marele Mihai Viteazul, creștinătății, la anul 1598. Mult timp am prădat și pustiit de păgânătate și stropit de lacrimile creștinului călduț. Din ruine m-a înălțat Prea Sfinția Sa Chesarie, episcopul, la anul 1844, iar râvnitorul econim Filofteiu m-a săvârșit la anul 1847, Decembrie 6.
Astăzi, audi ruga umilită a românului creștin, fie ca mâine să serbez triumful eroului român, sub un alt Mihaiu. Totuși, această frumoasă biserică e amenințată  a fi luată de undele râului Buzău, care a mâncat malul în apropiere de dânsa.>

„Deci, ruga românilor de odinioară s-a îndeplinit, trăim sub domnia unui Erou îndoit triumfător. Ferice Suveranul mare, care în rēzboiu și în pace, lasă urme ce nu vor pieri!″

Al Majestății Voastre, prē plecat și prē supus servitor. Iorgulescu Basil″                                       

(Extras din „În căutarea unei noi șanse″ - Săgeata, de Victor  Andreica și Florentin-Stelian Albu)

„Credința-i ca o rădăcină din care cresc tulpinile,
Frunzele, florile și fructele bune, care sunt faptele,
Credința face ceea ce omul și legea nu pot face.

Hrănește-ți credința si, temerile vor muri în pace!

Cred în Dumnezeu cum cred în răsăritul de soare,
Nu pentru că Îl văd, ci pentru că se simte în zare.
Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat,
Pentru că fără de Dumnezeu universul ar fi uitat.” (Mircea Iordache)