|
---|
CAPIOLUL V.2
|
Institutiile ComuneiBisericile |
Bisericile ComuneiIntroducere |
Biserica Satului Săgeata |
Biserica Satului Găvănești |
Biserica Satului Dâmbroca |
---|---|---|---|---|
Biserica SatuluiBordușani |
C.- BISERICA SATULUI GĂVĂNEȘTI
Biserica Sf. Nicolae (1844)
1.- ISTORIC
„Biserica parohiei Sfântul Nicolae din localitatea Găvănești este cel mai vechi lăcaș de cult atestat documentar, existent și astăzi pe teritoriul comunei Săgeata. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că întreg satul Găvănești era la jumătatea secolului al XIX-lea una dintre moșiile Episcopiei Buzăului. Ea avea atunci mai multe „metohuri”, dintre care părintele Marin Dumitrescu le enumera pe cele pe care le cunoștea de dinaintea secularizării averilor bisericești instituite de domnitorul Alexandru-Ioan Cuza . Găvănești era între toate acestea, singura în plină zonă de câmpie și la est de târgul Buzăului.
Prima atestare documentară este legată de faptul că moșia respectivă, cu terenurile sale propice agriculturii au fost dăruite Episcopiei de însuși marele voievod Mihai Viteazul, la anul 1597. Lucrul acesta este specificat în pisania bisericii , dar și în documentele domnești în care se arată că Mihai Viteazul a cumpărat de la anumiți cneji locali satele Găvăneștii de jos și Găvăneștii de sus, le-a dăruit „preasfințitului părinte arhiepiscop chir Luca al Buzăului, ca să fie sfintei și dumnezeieștii Episcopii”
În anul 1634, „oamenii sfintei episcupii de la Găvănești” erau menționați într-un hrisov al domnului Matei Basarab, pentru ca acestora să nu li se mai ia „galbenul de fum” și „birul moldovenesc” , iar această stare se pare că s-a perpetuat de-a lungul veacurilor, soarta satului fiind legată de cea a Episcopiei Buzăului, până la secularizare.
La începutul secolului al XIX-lea, satul se afla în apropiere de Cilibia, având vreo 30 de case, situate în vale, pe unde acum e matca râului Buzău. Episcopul Constantin Grecul de Ianina (1793-1819) a mutat satul unde se află astăzi, pe moșia episcopiei, făcând locuitorilor și o mică biserică de lemn, care s-a ruinat în curând din cauza invaziilor. Referința imediată pentru aceste invazii este bineînțeles același război ruso-turc dintre anii 1806-1812, cel care a devastate de asemenea și localitățile Săgeata și Beilic. Biserica măreață existentă astăzi a fost clădită de episcopul Chesarie al Buzăului în 1844.
Episcopul Chesarie a impulsionat semnificativ dezvoltarea satului Găvănești, acordând facilități țăranilor care se stabileau pe moșia episcopiei aflată acolo. În fapt, episcopul Chesarie Căpățână a fost cel mai important arhipăstor al Buzăului din întreaga istorie.
Episcopul Chesarie s-a născut cu numele de Constantin Căpățână la 1784 în București. A fost ales episcop al Buzăului la 5 aprilie 1825, după retragerea episcopului Gherasim (1819-1824), păstorind aici până la moartea sa, la 30 noiembrie 1846. El s-a remarcat în primul rând prin realizări de ordin cultural: a reînființat tipografia în care au văzut lumina aproape 60 de cărți, toate editate sub supravegherea sa directă. Pe lângă cărțile de slujbă necesare, au mai fost editate cărți de învățătură, manuale școlare, lucrări laice, cuvântări și periodice. Cele mai importante au fost: „Cazaniile la Duminicile de peste an, la praznicele împărățești și la sfinții mari” (1834), „Chiriaco-dromionul la Evanghelii al lui Nichifor Theotochis” (1839), „Sfânta Scriptură pe scurt” cu un mare „Catehism” traduse din grecește de Eufrosin Poteca (1836), „Carte foarte folositoare de suflet” (1839), „Cinci cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nisa” (1838), „Meditații religioase” traduse de profesorul Gavriil Munteanu (2 vol., 1839-1840), „Tălmăcirea la cei 150 de psalmi”, de Teodoret al Cirului (1840), „Apele metalice ale Rumâniei Mari”, de dr. Stefan Episcopescu, „Teatron politicon”, tradusă din grecește de Grigorie Pleșoianu (3 vol.), „Abecedar românesc”, „Abecedar religios” iar sub îndrumarea sa a apărut la Buzău Vestitorul Bisericesc” (1839 – 1840), prima foaie bisericească de la noi. Realizările sale cele mai notabile, de pionierat, au fost în domeniul educațional, deoarece a înființat Seminarul teologic din Buzău (1836) – prima școală medie din oraș, care-i va purta apoi numele, primul director fiind Gavriil Munteanu. De asemenea, a mai înființat pe lângă Episcopie, o școală de cântăreți, una de zugravi-iconari, condusă de Nicolae Teodorescu, precum și o școală de sculptură. A trimis la studii în Italia pe Gheorghe Tattarescu, viitorul pictor și pe alți doi tineri la studii teologice în Grecia . Pentru toate instituțiile pe care le-a înființat, a asigurat și clădiri de funcționare. A construit clădirea seminarului și clădirea pentru tipografie, a reconstruit reședința episcopală și a ridicat din temelii bisericile: Vintilă-Vodă, Ciolanul, Rătești, Pârscovul, Cislăul, Găvănești, Cozieni, Fundătura și Săseni. Multe dintre acestea existau și dinainte, însă erau complet distruse. Tot la fel, a rezidit schitul Cheia din județul Prahova și mai multe altele din județul Râmnicul-Sărat. Rolul său a fost unul cheie în evenimentele ce s-au produs în Țara Românească, atât la Revoluția din 1848, cât și la Unirea Principatelor, atunci când l-a primit pe Alexandru Ioan-Cuza la reședință, când acesta se îndrepta spre București la alegerea sa ca domn.
Biserica satului Găvănești este o ctitorie arhierească, de mărime și importanță foarte mare de-a lungul timpului, pentru întreaga zonă a județului Buzău. Basil Iorgulescu o descrie în felul următor: „biserică însemnată, ridicată pe malul stâng al râului Buzău, deasupra unei movile, de episcopul Chesarie, în anul 1844, în locul unei alteia de lemn, ce o făcuse episcopul Constantie” . Tocmai faptul că satul a fost mutat de-a lungul vremurilor tot mai departe de albia râului, a făcut ca astăzi, biserica aceasta să fie situată exact la marginea satului, foarte aproape de malul râului, care amenință încă de la început cu eroziunea și punerea în pericol a bisericii. Acest lucru a fost afirmat și atunci de Basil Iorgulescu .
Pisania bisericii din Găvănești este una aparte, datorită faptului că are o încărcătură emoțională puternică. Sfântul locaș este personificat și se autodescrie, prezentând hramul, istoria locului, faptul că a trecut prin numeroase perioade grele, că în el se roagă creștinul roman al acelor zile și că așteaptă un viitor luminos, întocmai ca în vremea lui Mihai Viteazul – poate anticipând faptul că va mai apărea un conducător numit Mihai în istoria noastră în secolul al XX-lea. Texul pisaniei apare și în dedicația de la începutul cărții lui Basil Iorgulescu în care descrie județul Buzău, dedicație adresată regelui Carol I: „Locaș Dumnezeiesc sunt, afierosit marelui ierarh Nicolae și mă înalț pe un pământ dulce, pe care l-a dăruit Sfintei Episcopii Buzău, marele Mihai, viteazul creștinătății, la anul 1598. Mult timp am fost prădat și pustiit de păgânătate și stropit de lacrimile creștinului căzut. Din ruine m-a înălțat prea sfinția sa Chesarie Episcopul, la anul 1844; iar râvnitorul econom Filotei, m-a săvârșit la anul 1847, Decembrie 6. Astăzi auzi ruga umilită a creștinului roman; fie ca mâine să serbez triumful eroului român sub un alt Mihai.”
Hramul bisericii și numele parohiei a fost ales Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, ce se sărbătorește la 6 decembrie. Locuitorii satului au avut întotdeauna o evlavie la acest sfânt ierarh, poate chiar ținând cont că tot un ierarh a fost și acela care a construit biserica, sau de strânsa legătură a fost de-a lungul vremurilor între sat și Episcopia Buzăului. Tot „Sf. Nicolae” se numea și banca populară a comunei Găvănești.
Arhitectura bisericii este în plan triconc, cu abside foarte largi și egale ca mărime. Are trei turle în secțiune octogonale, cele două de de-asupra pronaosului sunt foarte înalte și apropiate între ele, iar cea mare de deasupra naosului are la bază un postament și patru ferestre . Toate cele trei turle sunt învelite complet în tablă.
Clopotnița este și ea la fel de veche, înaltă, cu primul nivel zidit și al doilea din lemn. Acoperișul ei este piramidal și acoperit cu tablă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, „biserica însemnată” a satului Găvănești avea 2 preoți și 2 cântăreți și este foarte probabil ca acest lăcaș, dată fiind populația comunei de peste 1000 de locuitori la acea vreme, să fi avut de la început 2 preoți. Însă, deja de la începutul secolului următor s-a renunțat la cel de-al doilea post, deoarece, deja în „Lista definitivă de preoți și diaconi din întreaga țară care constituie Colegiul Electoral pentru alegerea reprezentanților Clerului mirean în Consistoriul Superior Bisericesc pe anul 1915” se amintește numele unui singur preot – parohul bisericii Sf. Nicolae din Găvănești. Acela se numea Theodor Ștefan . Următorul paroh atestat, va fi preotul Stănescu Ioachim, care la anul 1925 era și învățător la școala din sat . Un alt preot însemnat al satului, dar care a slujit în ultimii ani la Găvănești a fost părintele Mirea Mănel. Însăși biserica, împreună cu clopotnița și zidul de incintă sunt monumente ale județului Buzău, dată fiind vechimea și importanța din trecut, care după cum am văzut, reușesc să plaseze satul Găvănești în Evul Mediu. Tocmai legătura satului cu Biserica românească, reprezentată de Episcopia de la Buzău, i-au adus atât o biserică măreață, cât și o recunoaștere a acesteia ca monument istoric. Cimitirul comunei se află încă în curtea Bisericii, în primul rând din cauza faptului că însăși biserica se situează la periferia satului, foarte aproape de malul râului Buzău.″ (De pe site-ul comunei Săgeata)
2.- CREDINȚA ȘI AȘEZĂMINTELE BISERICEȘTI
„Monografia Prefecturii din 1943, menționează că în 1937, biserica din Găvănești nu avea desăvârșită restaurarea. S-au făcut reparații în valoare de 10.000 de lei, între 1934-1937, sumă primită de la județ.
În aceeași perioadă au fost reparate bisericile din Săgeata și din Beilic, construindu-se o alta nouă în Săgeata, asigurându-i-se și o clopotniță. Pentru aceste investiții județul a asigurat suma de 43.000 de lei, iar contribuțiile locale au fost de 70.630 de lei.
În exercițiul financiar 1903-1904, Găvăneștii era în Plasa Câmpuri, iar bugetul bisericii parohiale de aici, cu hramul „Sfântul Nicolae″, avea următoarea alcătuire:
Venituri = 295 lei,
Cheltuieli = 155 lei,
Excedent = 145 lei.
Preot paroh era atunci C. Stănescu, iar un control efectuat din partea Episcopiei menționa, în procesul-verbal din 31 martie 1903, următoarele: „Biserica a avut cele necesare la serviciul divin. Locașul nu a avut nevoie de nici un fel de reparațiuni interne sau externe și se află în bună stare. La fel și cimitirul. La biserică sunt 2 preoți, 2 cântăreți și un paracliser. Ei lucrează în armonie.″
În 1904 s-a alcătuit, cu mare responsabilitate, „lista electorală cu toți enoriașii care au dreptul de alegător și de ales de a fi epitrop″ în parohia Găvănești, găsindu-se în această situație 325 de cetățeni.
În 1943, anul alcătuirii monografiei lui Gheorghe Tudor, slujba religioasă era oficiată de un singur preot, care era vlăstarul câtorva generații de prelați bisericești, care au slujit cu deosebit devotament, printre fiii comunei. Educația religioasă începe în familie, apoi este preluată de dascăli, care își conduc, în corpore, clasele la biserică, spre a asista la slujbe. Tot ei au creat un curs supra-primar, precum și din absolvenții cursurilor, care dau o notă de prestanță ceremonialului religios.
Cimitirul se află în imediata vecinătate a bisericii, fiind despărțit de aceasta printr-un zid de piatră, ce împrejmuiește locașul ca o redută – este ținut în curățenie și bine administrat.
De-a lungul anilor preoții de pe razele comunelor Săgeata și Găvănești, au slujit cu o moralitate exemplară. Iată câțiva dintre preoți, reținuți în memoria contemporanilor, după 1943: Ioachim Stănescu, Constantin Popescu, Mihail Mircea, și Marian Grosaru (parohia Găvănești)
Dumitru T. Alexandru, în cartea sa monografică din decembrie 1942, arată că: Episcopul Constantie (1793- 1819) a făcut o biserică de gard, în forma unui coșar. Văzând-o în stare jalnică, episcopul Chesarie, a hotărât să facă o biserică nouă și a început construcția actualului locaș de cult în 1844, când edificiul s-a zidit numai la roșu. În 1845 s-a zidit clopotnița și s-a împrejmuit curtea. Un an mai târziu, în 1846, lucrarea a încetat întrucât episcopul Chesarie a trecut la cele cerești. Inițiativa sa a fost preluată de economul Filoteiu, care a terminat clădirea în 1847, sfințind-o de ziua Sfântului Nicolae – 6 decembrie.
Construcția bisericii din Găvănești:
În Găvăneşti există o biserică însemnată. După ce Episcopia Buzăului a decis strămutarea localităţii într-o poziţie mai bună, episcopul Constantie a luat iniţiativa construirii aici a unei biserici din lemn. Biserica nu a durat mult „datorită invaziilor”. În anul 1844, episcopul Chelasie a hotărât înălțarea unei alte biserici mult mai durabile pe locul celei vechi din lemn. Biserica a fost finalizată în anul 1847, devenind un lăcaş măreţ al timpului respectiv. Această biserică are o pisanie extrem de importantă care precizează: „Lăcaş Dumnezeiesc, afierosit marelui ierarh Nicolae şi mă înalț pe un pământ dulce, pe care l-a dăruit Sf. Episcopii Buzău, marele Mihai, viteazul creștinătății, la an. 1598. Mult timp au fost prădat şi pustiit de păgânătate şi stropit de lacrimile creștinismului căzut. Din ruine m-a înălţat Prea Sfinția Sa Chesarie Episcopul, la an. 1844, iar râvnitorul econom Filotei m-a săvârșit la anul 1847, decembrie 6. Astăzi auzi ruga umilă a românului creșțin: fie ca mâine să serbez triumful eroului român sub un alt Mihai” (Iorgulescu 1892: 238).
Temelia este din piatră,
Zidăria este extrem de solidă, din cărămidă de bună calitate,
În 1866 s-a înlocuit acoperișul cu unul din tablă,
Tot în 1866 au fost pictați și cei patru evangheliști din turla mare, iar construcția a fost retencuită prin exterior,
Din păcate, acoperișul s-a deteriorat doar după 12 ani, astfel că în 1878, biserica a primit o altă învelitoare, de data asta din șindrilă, intrată și ea într-un proces rapid de degradare, în 1889 fiind necesar un alt acoperiș,
Tot în 1889, turla mare a fost demolată, ocazie cu care s-a făcut un nou acoperiș, din șindrilă, care a rezistat agenților externi până în 1907, când au fost necesare noi investiții.
|
|
Tablou pictat în frescă, |
Axionita |
În 1937, toamna, acoperișul a fost înlocuit cu unul din tablă galvanizată.
Câțiva dintre preoții care au păstorit, cu multă evlavie, „turma″ de enoriași din Găvănești: Sandu, Toma, Săndulache, Constantin Stănescu (1866-1918), Teodor Ștefănescu (1918-1923), Ioachim Stănescu (1923-1943), Constantin Popescu, Mihai Mirea și Marian Grosaru, iar în prezent George Zaharia.
Pr. Mirea Mihail (Mănel)
Fiu al dascălului Mirea Staicu și tată al profesorului Mirea Emanuel.
A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, în anul 1964 și a lucrat ca profesor de Muzică la Școala Săgeata.
A susținut activitățile Căminului Cultural, înființând și conducând nemijlocit, vreme de mulți ani un cor renumit, în care cântau oamenii satului. Cu acest cor a participat la numeroase concursuri, unde a obținut aprecieri și premii lăudabile În cea de a doua parte a carierei a fost hirotonit preot la biserica din Găvănești.
Merită a fi apreciat în egală măsură ca profesor, ca dirijor și ca preot, datorită vocii sale extraordinare, care dădea măreție slujbelor
Preotul George Zaharia, venit să păstorească la această biserică în 2005, precizează că:
La această biserică sunt înscrise 390 de familii, cu cca 1.300 de credincioși,
Starea bisericii este bună,
Sunt sprijinit de un consiliu parohial activ, alcătuit din 7 membri și 2 supleanți, aceștia fiind: Ion Dumitru, Ion Gheorghiaș, Ion Nistor, Ion Mihalache, Vasile, Nistor, Costache Mihalache și Ion Voinea. Paracliser este Marcel Lupu.
Duminica la slujbă vin doar 80-90 de cetățeni preponderent vârstnici, iar la sărbătorile importante de peste an, biserica devine neîncăpătoare, fiind frecventată de cca 180 de enoriași.
Sâmbăta, așa cum ne-au recomandat organele ierarhice superioare pe linie ecleziastică, realizez acțiuni de cateheză, în cadrul cărora încerc să-i inițiez pe elevi și pe tinerii care au absolvit clasele gimnaziale, în cunoașterea religiei și importanța acesteia în viața comunității.
Cu ocazia Sărbătoririi Nașterii Domnului Iisus Hristos, acord cadouri tuturor copiilor din sat, iar de Paște le ofer dulciuri.
În calitate de profesor de religie, continui activitatea de educație religioasă cu elevii în biserică,
Alte aspecte relevante, care amintesc de această sfântă donați făcută de domnitorul patriot, fostul ban al Craiovei, Mihai Viteazul:
Biserica are hramul Sfântul Nicolae, în 6 decembrie,
când lăcașul de cult nu face față numărului de enoriași veniți să se reculeagă,
Cimitirul satului aflat în curtea bisericii, nu mai face față numărului de morți, astfel încât administrația locală trebuie să găsească o soluție pentru identificarea unui nou loc de cimitir.
Deși a căzut parțial, clopotnița se păstrează, totuși, în stare bună.
Zidul de incintă ce a căpătat dimensiune istorică prin vechimea sa, a fost răpus de vreme, păstrându-și doar 10% din forma sa inițială,
Pictura bisericii este relativ nouă, executată în 1944, prin contribuția bănească a enoriașilor, iar în 2004, a fost înlocuită tabla acoperișului, ocazie cu care s-a extins și pazia, investiție susținută de comunitatea locală.
În anul 2005 s-a cumpărat un policandru nou, proiect de sponsorizare susținut de colonelul pensionar Virgil Văsâie.
Cetățeanul Marin Dragu, pensionar, în vârstă de 86 de ani, (în anul 2010), fost dascăl la Banița, în acea perioadă mergea la toate slujbele de la Biserica din Găvănești, oficiate de preotul George Zaharia. În iunie 2009, Marin Dragu mărturisea că: „Din păcate, ultimii ani au adus cu ei pierderea datinilor, obiceiurilor și tradițiilor, inclusiv ale celor cu caracter bisericesc. Se mai practică, în anii secetoși, procesiunea de ieșire în câmp cu icoane și prapori, la care participă, în medie, peste 100 de persoane, când ne rugăm pentru ca Dumnezeu să-Și întoarcă fața spre noi, păcătoșii, și să ne trimită ploaia cea dătătoare de viață, spre a astâmpăra setea plantelor pândite de pericolul compromiterii″.″ (Extras din „În căutarea unei noi șanse″ - Săgeata, de Victor Andreica și Florentin-Stelian Albu)
O prezentare a Bisericii „Sfântul Nicolae” din partea
PC. Părinte Gheorghe Ion.
În anul 1998 vine preot la această parohie preotul Grosaru Marian, preot cu deosebite calităţi, remarcat printr-o bogată activitate pastorală misionară și gospodărească, reușind în cei 7 ani cât a păstorit aici să schimbe acoperișul bisericii și să cumpere o casă parohială.
Următorul preot care a păstorit la Găvănești a fost preotul George Zaharia, preot care a continuat munca înaintașilor săi, cu alese realizări în plan pastoral și administrativ gospodăresc.
În anul 2013 vine paroh prin transfer de la parohia Cotu-Ciorii preotul Gheorghe Ion, care slujește și în prezent
.
|
|
Imagine cu biserica și clopotnița |
Biserica – vedere din față |
În ultima perioadă la parohia Găvăneşti s- au făcut următoarele: S-a schimbat tot mobilierul în biserică; S-au cumpărat policandre și toate sfintele odoare, noi; S-a schimbat toată lemnăria la clopotniță și s-a zugrăvit partea de zid; Toată curtea bisericii și curtea cimitirului au un gard nou (în față, din zid, în prelungirea celui care este monument istoric, iar pe partea de sud din plase bordurate); S-a refăcut fațada bisericii; S-a mochetat toată biserica; La intrarea în curtea bisericii s-a ridicat un monument pentru eroi.
Catapeteasma și iconostasele
În anul 2017, s-a cumpărat un teren în imediata apropiere a curții bisericii, unde s-a început ridicarea unui ansamblu casă praznicală și capelă mortuară.
Sperăm în ajutorul Lui Dumnezeu să aducem la îndeplinire și alte dorințe și nevoi ale credincioșilor noștri.
-
„O credință mică te poate duce la Cer, dar o credință mare poate aduce Cerul la tine.”
„Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri.” [Petre Țuțea] -
„Credinţa este născută din recunoştinţa. O minte recunoscătoare aşteaptă în permanentă lucruri bune, iar aşteptarea devine credinţă. Reacțiunea recunoştinţei asupra minții omului produce credinţa; şi fiecare val de mulțumiri şi recunoştinţa măresc credinţa.” [Wallace D. Wattles]
ICOANE DE PATRIMONIU
|
|
Icoană cu Maica Domnului |
Icoană cu Mântuitorul |
Slujirea Bisericii
Preoții Parohiei Găvăneşti:
-
Pr. Sandu
-
Pr. Toma
-
Pr. Vasile
-
Pr. Săndulache
-
Pr. Constantin Stănesu – 1866 - 1918
-
Pr. Teodor Ștefănescu – 1918 - 1923
-
Pr. Ioachim Stănescu – 1923 - 1943
-
Pr. Constantin Popescu - ?
-
Pr. Mihail Mirea – 1978 - 1998
-
Pr. Marian Grosaru – 1998 - 2005
-
Pr. George Zaharia – 2005 - 2012
-
Pr. Gheorghe Ion – 2013 - prezent
Cântăreți:
-
Nicolae Stănescu
-
Ion Stănescu
-
Constantin D. Popescu
-
Mihalache Popescu
-
Ștefan Andreescu
-
Dragu D. Marin
-
Lupu Marcel
-
Radu Marius Ionuț
Documente de Patrimoniu:
La Parohia Gavanesti nu avem documente de patrimoniu și nici cărți de cult de patrimoniu
Din Iconografia unor familii de creștini ortodocși:
-
Icoane la familia Păun
-
Acte de botez și de cununie
-
Icoane în frescă:
-
Pictură fiind din anul 1994 nu prezintă interes artistic.
Pisania de la 1847 –
Îscrisul de pe această Pisanie este prezentat mai sus, la Istoric
Pisania de la 1994
„Întrucât cutremurul din 1977 a zdruncinat puternic și această biserica, s-au făcut lucrări de consolidare și reparații capitale. De asemenea s-a acoperit din nou clopotniță cu tablă galvanizată, iar acoperișul bisericii s-a reparat și vopsit din nou. Pictura s-a executat în anii 1993-1994, de către pictorii Liliana și Jenica Enache din Buzău, prin strădania Consiliului Parohial, cântăreț Dragu Marin, înv. Alexe Octavian, Neagu L. Nicolae și a preotului suplinitor, Florin Stanciu, de la parohia Săgeata, prin contribuția enoriașilor, preot slujitor fiind Mihail Mirea. Toate aceste lucrări s-au executat cu binecuvântarea și îndemnul Prea Sfințitului Episcop Epifanie Norocel, al Eparhiei Buzăului. Resfinţirea a avut loc la 6 decembrie 1994 și a fost oficiată de către Întâistătătorul Eparhiei Buzăului, P.S. Episcop Epifanie, înconjurat de un ales sobor de slujitori. Pomenește Doamne pe toți ctitorii, binefăcătorii și ostenitorii acestui sfânt locaș!
Lista cu cei mai atașați credincioși și contribuitori din istoria bisericii,
„În lista de contribuitori, din istoria bisericii, nu se evidențiază în mod excepțional vreo persoană. Astăzi, în schimb, avem tot sprijinul domnului Sorin Tănase, primar al comunei Săgeata, care, atât personal cât și ca edil al comunei, ne este alături atât cu sfaturi cât și cu ajutoare materiale, în tot ceea ce facem la biserică. Menționez că am început ridicarea unui ansamblu casă praznicală și capelă, cu ajutorul excepțional al domnului primar. De asemenea, alături ne-a fost și domnul inginer Pavel Tănase, care a donat parohiei o centrală termică și caloriferele pentru încălzire, precum și alte donații. ” (PC Pr. Ion Gheorghe)
3.- SLUJIREA BISERICII „SF. NICOLAE”
GĂVĂNEȘTI - 2019
P.C. Pr. Ion GHEORGHE |
Născut: 12.09.1971,
|
---|
CONSILIUL PAROHIAL
Radu Marius - Ionuț - Cântăreț |
Neagu Ștefan Epitrop |
Popa Dănuț |
Dedu Mihai |
---|---|---|---|
Chirnoagă Ion |
Miu Mihai |
Neagu Pau |
Manea Ion |
Marin Mihai, un om de seama al parohiei Găvănești a fost epitrop (2008-2015), un adevărat înțelept, care vine în ajutor cu experiența anilor când a fost iconomul bisericii,
Credincioșii Parohiei buzoiene Găvănești au primit, duminică, 2 august 2015, vizita Arhipăstorului lor.
Alături de un sobor de preoți și diaconi, Înalt preasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a oficiat Sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Ierarh Nicolae″ din localitate. În cadrul slujbei, ierarhul a hirotonit în treapta de preot pe diaconul Marius Florentin Nicolae, pe seama Parohiei Ogrăzile, Protopopiatul Buzău I, și în treapta de diacon pe tânărul teolog Laurențiu Rotaru. Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul″. Cu acest prilej, Înalt preasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian i-a acordat preotului paroh Ion Gheorghe distincția de iconom, în semn de apreciere pentru întreaga activitate pastoral-misionară și administrativă.
„Trebuie să avem credință fermă și statornică. Să nu lăsăm niciodată loc îndoielii, când este vorba de credința în Dumnezeu, moștenită de la strămoșii noștri. Este suficient să ne gândim cu toții la câte jertfe s-au făcut, de-a lungul veacurilor, pentru ca dreapta credință să fie păstrată nealterată și transmisă copiilor și nepoților noștri, pentru că numai cel care împărtășește dreapta credință se simte împlinit duhovnicește, ca om, în această viață trecătoare, întrucât știe că are perspectiva veșniciei″, a spus Înalt preasfinția Sa, în cuvântul de învățătură.
Biserica Parohiei „Sfântul Nicolae″ din satul Găvănești este cel mai vechi locaș de cult, atestat documentar, existent și astăzi pe teritoriul comunei Săgeata. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că întregul sat era, la jumătatea secolului al XIX-lea, una din moșiile Episcopiei Buzăului. Locașul de rugăciune a fost ridicat în anul 1844 de episcopul Chesarie al Buzăului, pe un teren donat eparhiei, în 1598, de marele domnitor Mihai Viteazul. După cutremurul din 1977, s-au realizat ample lucrări de consolidare şi restaurare a bisericii. Actuala pictură în frescă datează din anii 1993 – 1994.
„Conștientizarea valorii reale a persoanei umane presupune şi convingerea că drepturile fundamentale ale omului îşi au sursa supremă tot în învățătura Mântuitorului Iisus Hristos.” Patriarhul Teoctist
„Cine nu are Biserica drept mamă, nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată şi în afara Bisericii nu există mântuire.” citatdin Sfântul Ciprian al Cartagenei
Bibliografie
„Episcopia Buzăului a avut mai multe metohuri: Adâncata, Alunișul, Berca, Cheia (Prahova), Cislău, Cozieni, Găvanele, Găvănești, Merei, Pârscov, Pinu, Proșca, Săseni, Sf. Dumitru (București), Sf. Nicolae (Focșani) și Vintilă-Vodă, ale căror averi, împreună cu ceea ce era propriu episcopiei, se administra de episcopie, din care: după secularizare, episcopia a încetat de a mai avea metohuri.” – Pr. Marin DUMITRESCU, Istoricul a 40 de biserici din România, vol. 4, Stabiliment de Arte Grafice „Energia”, București, 1915, p.14
Textul Pisaniei se găsește reprodus în lucrarea lui Basil IORGULESCU, Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu, Stabilimentul Grafic I.V. Socecu, București, 1892, pp.237-239 – Pisania bisericii apare și în dedicația de la începutul cărții, adresată regelui Carol I de către autor.
***, Documenta Romaniae Historica, colecția B Țara Românească, vol. XI (1593-1600) – Domnia lui Mihai Viteazul, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, pp. 289-290.
George Ioan LAHOVARI, Marele Dicționar Geografic al Romîniei, vol.3, Stab. grafic J. V. Socecu, București, 1900, p. 493.
Pr. Mircea PĂCURARIU, Dicţionarul Teologilor Români, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, accesat online
pe: www.biserica.org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeBuzau.html, la 08.04.2014, 18:50.
pe: www.biserica.org/WhosWho/DTR/C/ChesarieDeBuzau.html, la 08.04.2014, 18:50.
„Totuși această frumoasă biserică e amenințată a fi luată de undele râului Buzău, care a mâncat malul până în apropiere de dânsa.” – Basil IORGULESCU, Dicționar geografic…,p.238.
Institutiile ComuneiBisericile |
Bisericile ComuneiIntroducere |
Biserica Satului Săgeata |
Biserica Satului Găvănești |
Biserica Satului Dâmbroca |
---|---|---|---|---|
Biserica SatuluiBordușani |